A folosi linia de comandă în mod eficient este o abilitate ignorată și/sau considerată obscură, dar ajută la creșterea flexibilității și productivității ca inginer. Acest ghid reprezintă o selecție de note și sfaturi pe care le-am găsit utile lucrului în Linux. Unele sfaturi sunt elementare, altele sunt foarte specifice, sofisticate sau obscure. Pagina nu este foarte lungă, dar dacă memorați și folosiți lucrurile de aici atunci știți o cantitate semnificativă de informație.

Această muncă este rezultatul eforturilor multor autori și translatori. Multe dintre aceste sfaturi au apărut original pe Quora, și au fost mutate pe GitHub ulterior, unde oameni mai talentați au produs numeroase îmbunătățiri. Vă rugăm întrebați dacă aveți nelămuriri legate de linia de comandă. Contribuiți dacă identificați o eroare sau ceva ce ar putea fi îmbunătățit!

Meta

Scop:

  • Acest ghid este atât pentru începători cât și pentru avansați. Scopurile sunt acoperire (tot ce este important), specificitate (oferirea exemplelor concrete pentru cazurilor comune) și brevitate (neincluderea lucrurilor neesențiale sau a digresiunilor ce pot fi găsite ușor în alte părți). Fiecare sfat este esențial în câteva situații sau reduce semnificativ timpul necesar efectuării unei cerințe comparativ cu celelalte alternative.
  • Ghidul este scris pentru Linux, cu excepția secțiunilor “Doar pentru OS X” și “Doar pentru Windows”. Majoritatea sfaturilor din celelalte secțiuni se aplică/pot fi instalate pe alte sisteme Unix sau OS X (chiar și în Cygwin).
  • Se pune accent pe Bash interactiv, chiar dacă unele sfaturi sunt aplicabile și altor shell-uri sau pentru Bash-scripting în general.
  • Atât comenzile Unix “standard” cât și cele care necesită instalarea de pachete speciale sunt incluse – cât timp sfaturile sunt destul de importante cât să merite incluziunea.

Note:

  • Pentru a păstra totul într-o singură pagină, conținutul este inclus implicit doar prin referințe. Suntem siguri că puteți căuta mai multe detalii după ce aveți ideea/comanda după care să căutați. Folosiți apt-get, yum, dnf, pacman, pip sau brew (după caz) pentru a instala programe noi.
  • Folosiți Explainshell pentru a obține explicații utile despre ce fac anumite comenzi, opțiuni, etc.

Bazele

  • Învățați folosirea de bază a Bash. De fapt, tastați man bash și treceți măcar pe diagonală prin tot conținutul; este ușor de citit și nu este prea lung. Shell-uri alternative pot fi mai interesante, dar Bash este puternic și disponibil mereu (a învăța doar zsh, etc., chiar dacă e tentant pe laptopul propriu, vă restricționează în anumite situații, cum ar fi în folosirea unor servere existente).

  • Învățați cel puțin un editor de text. Ideal Vim (vi), cum nu există un competitor real pentru editarea în terminal (chiar dacă folosiți Emacs, sau un editor modern în majoritatea timpului).

  • Învățați să citiți documentație cu man (pentru curioși, man man listează secțiunile, de exemplu 1 este pentru comenzi “uzuale”, 5 este pentru fișiere/convenții și 8 pentru administrare). Găsiți pagini de manual cu apropos. Rețineți că anumite comenzi nu sunt programe executabile ci comenzi interne în Bash și că puteți obține ajutor despre ele cu help sau help -d. Puteți vedea dacă o comandă este internă, executabilă sau doar un alias prin folosirea type command.

  • Învățați despre redirecționarea intrării și ieșirii folosind > și < și pipe-uri cu |. Rețineți că > suprascrie fișierul și >> adaugă la final. Învățați despre ieșirea standard și ieșirea de eroare standard.

  • Învățați despre expandarea numelor de fișiere cu * (și poate ? și []) și despre folosirea și diferențele dintre " și '. (Vedeți mai multe în secțiunea despre expandarea variabilelor mai jos).

  • Familiarizați-vă cu managementul job-urilor în Bash: &, ctrl-z, ctrl-c, jobs, fg, bg, kill, etc.

  • Învățați ssh, și bazele autentificării fără parolă, via ssh-agent, ssh-add, etc.

  • Managementul de bază al fișierelor: ls și ls -l (în special, învățați ce reprezintă fiecare coloană din ls -l), less, head, tail și tail -f (sau, mai bine, less +F), ln și ln -s (aprofundați diferențele și avantajele între link-urile hard și cele soft), chown, chmod, du (scurt sumar de folosire: du -hs *). Pentru managementul sistemului de fișiere: df, mount, fdisk, mkfs, lsblk. Învățați ce este un inode (ls -i sau df -i).

  • Concepte de bază de rețea: ip sau ifconfig, dig.

  • Învățați și folosiți un sistem de versionare, precum git.

  • Învățați expresii regulare foarte bine, precum și diversele opțiuni pentru grep/egrep. Relevante sunt -i, -o, -v, -A, -B, și -C.

  • Învățați să folosiți apt-get, yum, dnf sau pacman (în funcție de distribuție) pentru a găsi și instala pachete. Fiți siguri că aveți pip pentru a instala comenzile bazate pe Python (câteva din utilitarele de mai jos sunt mai ușor de instalat cu pip).

Folosire zilnică

  • În Bash, folosiți Tab pentru a completa argumente sau a lista comenzile disponibile și ctrl-r pentru a căuta în istoricul comenzilor (după apăsare, tastați ce căutați și apăsați repetat ctrl-r pentru a cicla prin lista de potriviri, apăsați Enter pentru a executa comanda găsită sau săgeată dreapta pentru a putea edita linia curentă).

  • În Bash, folosiți ctrl-w pentru a șterge ultimul cuvânt și ctrl-u pentru a șterge până la începutul liniei. Folosiți alt-b și alt-f pentru a naviga cuvânt-cu-cuvânt, ctrl-a pentru a muta cursorul la începutul liniei, ctrl-e pentru a-l muta la final, ctrl-k pentru a șterge până la finalul liniei, ctrl-l pentru a curăța tot ecranul. Vizualizați man readline pentru a vedea toate tastele implicite din Bash. Sunt o mulțime. De exemplu, alt-. ciclează prin toate argumentele anterioare și alt-* expandează un glob pattern.

  • Alternativ, dacă doriți să folosiți tastele ca în vi, folosiți set -o vi (și set -o emacs pentru a vă întoarce).

  • Pentru a edita comenzi lungi, după setarea editorului (de exemplu export EDITOR=vim), ctrl-x ctrl-e va deschide un editor cu comanda curentă pentru editare. În stilul vi puteți folosi escape-v.

  • Comenzile recente le găsiți folosind history. Dacă folosiți !n (unde n este numărul comenzii) atunci o veți executa din nou. Sunt mai multe scurtături pe care le puteți folosi, foarte utile fiind !$ pentru ultimul argument și !! pentru ultima comandă (vedeți “HISTORY EXPANSION” în manual). Acestea pot fi înlocuite ușor cu ctrl-r și alt-..

  • Navigați către directorul personal cu cd. Accesați fișiere relative la acest director cu prefixul ~ (e.g. ~/.bashrc). În scripturile sh, referiți-vă la directorul personal cu $HOME.

  • Pentru a ajunge înapoi în directorul anterior: cd -.

  • Dacă sunteți în mijlocul editării unei comenzi dar vreți să renunțați, folosiți alt-# pentru a adăuga un # la început și a o introduce ca un comentariu (alternativ, ctrl-a, #, enter). Vă puteți întoarce la comandă mai târziu, folosind istoria comenzilor.

  • Folosiți xargs (sau parallel). Este foarte puternic. Puteți controla câte comenzi execută pe o linie (-L) și paralelismul (-L). Dacă nu sunteți siguri că ați dat comanda corectă, folosiți întâi xargs echo. De asemenea, -I{} este foarte ultil. Exemple:

      find . -name '*.py' | xargs grep some_function
      cat hosts | xargs -I{} ssh root@{} hostname
  • pstree -p este o modalitate ușoară de a afișa lista de procese

  • Folosiți pgrep și pkill pentru a găsi și semnala procesele după nume (-f poate fi util).

  • Învățați ce semnale pot fi trimise proceselor. De exemplu, pentru a suspenda un proces puteți folosi kill -STOP [pid]. Pentru a obține lista completă, vedeți man 7 signal.

  • Folosiți nohup sau disown dacă doriți să trimiteți un proces în fundal sau să-l mențineți rulând permanent.

  • Verificați ce procese ascultă pe rețea folosind netstat -lntp sau ss -plat (pentru TCP; adăugați -u pentru UDP).

  • Vedeți lsof pentru fișiere și socket-uri deschise.

  • Vedeți uptime sau w pentru a afla cât timp sistemul a fost funcțional.

  • Folosiți alias pentru a crea scurtături pentru comenzile folosie des. De exemplu, alias ll='ls -latr' creează un nou alias ll.

  • Salvați alias-uri, setări shell, și funcții folosite frecvent în ~/.bashrc, și instruiți shell-ul de login să-l citească. Asftel, veți avea aceleași setări în toate terminalele.

  • Salvați setările variabilelor de mediu și comenzile care ar trebui executate la login în ~/.bash_profile. Configurări separate sunt necesare pentru shell-uri lansate prin logarea în mediul grafic sau din task-uri cron.

  • Sincronizați fișierele de configurare (e.g. .bashrc and .bash_profile) între mai multe calculatoare folosind Git.

  • Tratați cu atenție cazurile când variabilele și fișierele conțin spații. Folosiți ghilimele în acest caz, de exemplu "$FOO". Preferați să folosiți opțiunile -0 sau -print0 pentru a folosi caracterul null pentru a delimita fișierele, de exemplu locate -0 pattern | xargs -0 ls -al sau find / -print0 -type d | xargs -0 ls -al. Pentru a parcurge o listă de fișiere conținând spații într-o buclă for, setați variabile IFS la terminatorul de linie, IFS=$'\n'.

  • În scripturile Bash, folosiți set -x (sau varianta set -v, care produce informație neprocesată, inclusiv variabile neexpandate și comentarii) pentru a depana outputul. Folosiți modurile strice exceptând când aveți un motiv foarte bun împotrivă: folosiți set -e pentru a termina execuția în caz de eroare (cod de ieșire nenul). Folosiți set -u pentru a detecta variabile nesetate. Considerați folosirea set -o pipefail pentru erorile cauzate de folosirea eronată a pipe-urilor. Pentru scripturi mai complicate, folosiți trap pentru EXIT sau ERR. Un obicei util este să începeți scriptul într-o modalitate care va permite detecția facilă a erorilor și terminarea execuției cu un mesaj:

      set -euo pipefail
      trap "echo 'error: Script failed: see failed command above'" ERR
  • În scripturile Bash, subshell-urile (delimitate de paranteze) sunt un mod convenabil pentru a grupa comenzi. De exemplu, va puteți muta într-un alt director:

      # do something in current dir
      (cd /some/other/dir && other-command)
      # continue in original dir
  • În Bash, există mai multe variante de expandare a variabilelor. Verifacți dacă o variabilă există: ${name:?error message}. De exemplu, dacă un script necesită un argument unic, folosiți input_file=${1:?usage: $0 input_file}. Folosți o valoare implicită pentru cazul când o variabilă este goală: ${name:-default}. Pentru parametri opționali în exemplul anterior, folosiți output_file=${2:-logfile}. Dacă $2 este omis (gol), output_file va fi setat la logfile. Expandare aritmetică: i=$(( (i + 1) % 5 )). Secvențe: {1..10}. Tăierea unor secvențe din șiruri: ${var%suffix} și ${var#prefix}. De exemplu, dacă var=foo.pdf, atunci echo ${var%.pdf}.txt va scrie foo.txt.

  • Expandarea parantezelor folosind {} previne re-tastarea textelor similare, automatizând combinațiile de elemente. Este util în exemple precum mv foo.{txt,pdf} some-dir (care mută ambele fișiere), cp somefile{,.bak} (care se expandează la cp somefile somefile.bak) sau mkdir -p test-{a,b,c}/subtest-{1,2,3} (care expandează toate combinațiile posibile și creează arborele de directoare).

  • Outputul unei comenzi poate fi tratat ca un fișier cu <(some command). De exemplu, pentru a compara fișierul /etc/hosts local cu unul la distanță:

      diff /etc/hosts <(ssh somehost cat /etc/hosts)
  • Când scrieți cod, puteți prefera să încadrați tot codul în acolade. Dacă acolada de final lipsește, scriptul nu va rula. Este un lucru util, în special pentru scripturile de pe web pentru că previne execuția scripturilor parțial descărcate:

    {
      # Your code here
    }
  • Folosiți “here documents”, de exemplu cat <<EOF ....

  • În Bash, redirecționați ieșirea standard și eroarea standard cu some-command >logfile 2>&1 sau some-command &>logfile. De regulă, pentru a vă asigura că o comandă nu lasă un fișier deschis, fiind legată de terminalul curent, este o practică bună să adăugați </dev/null.

  • Folosiți man ascii pentru o tabelă ASCII foarte bună, cu valori în hex și decimal. Pentru informatii generale de codificare, man unicode, man utf-8, și man latin1 sunt utile.

  • Folosiți screen sau tmux pentru a multiplexa terminalul, în special în cazul sesiunilor ssh. byobu poate îmbunătăți screen sau tmux fiind mai ușor de folosit. O interfață minimală pentru persistența sesiunilor este dtach.

  • În ssh, este util să știți cum să creați un tunel cu -L sau -D (și ocazional -R), e.g. pentru a accesa site-urile de pe un server aflat la distanță.

  • Este foarte util să optimizați configurațiile ssh, de exemplu, setarea următoare din ~/.ssh/config permite prevenirea sesiunilor eșuate în anumite condiții de rețea, folosește compresia (utilă pentru scp sau conexiuni peste rețele cu lățime de bandă redusă) și multiplexează canale către același server folosind un fișier de control local:

      TCPKeepAlive=yes
      ServerAliveInterval=15
      ServerAliveCountMax=6
      Compression=yes
      ControlMaster auto
      ControlPath /tmp/%r@%h:%p
      ControlPersist yes
  • Un număr de alte opțiuni sunt relevante pentru securitate și trebuiesc tratate cu atenție, de exemplu, setări pe rețea sau mașină: StrictHostKeyChecking=no, ForwardAgent=yes

  • Considerați folosirea mosh ca o alternativă la ssh care folosește UDP, prevenind conexiunile eșuate (necesită setări pe partea de server).

  • Pentru a obține permisiunile unui fișier în forma octală, lucru util pentru configurarea sistemului, dar nedisponibil în ls, folosiți ceva precum:

      stat -c '%A %a %n' /etc/timezone
  • Pentru selecția interactivă a valorilor dintr-o altă comandă, folosiți percol sau fzf.

  • Pentru interacțiunea cu fișiere rezultate din outputul unei alte comenzi (like git), folosiți fpp (PathPicker).

  • Un simplu server web pentru fișierele din directorul curent și subdirectoare, disponibil pentru toți din rețeaua dumneavoastră, folosiți python -m SimpleHTTPServer 7777 (pentru port 7777 și Python 2) și python -m http.server 7777 (pentru port 7777 și Python 3).

  • Puteți rula o comandă ca un alt utilizator folosind sudo. Implicit se va rula ca root, folosiți -u pentru a specifica utilizatorul. Folosiți -i pentru a vă loga ca acel utilizator, folosind parola voastră.

  • Pentru a schimba tot shellul către alt utilizator, folosiți su utilizator sau su - utilizator. Versiunea cu - obține și mediul, ca si cum utilizatorul tocmai s-a logat. Username-ul implicit este root. Veți fi întrebat parola utilizatorului către care faceți schimbarea.

  • Amintiți-vă că orice linie de comandă are o limită de 128K. Eroarea “Argument list too long” (listă de argumente prea lungă) este comună dacă un număr mare de fișiere se potrivesc unui șablon. (În acest caz, alternative precum find și xargs ajută.)

  • Un calculator simplu poate fi accesat utilizând python. De exemplu:

    >>> 2+3
    5

Procesarea fișierelor și a datelor

  • Pentru a localiza un fișier după nume, în directorul curent, find . -iname '*something*' (sau similar). Pentru a găsi un fișier oriunde, locate something (dar țineți cont de faptul că updatedb s-ar putea să nu fi indexat fișierele recente).

  • Pentru a căuta în interiorul fișierelor (mai avansat decât grep -r), folosiți ag.

  • Pentru a converti HTML la text: lynx -dump -stdin

  • Pentru Markdown, HTML, și alte conversii de documente, folosiți pandoc.

  • Dacă trebuie să folosiți XML, xmlstarlet e vechi dar util.

  • Pentru JSON, folosiți jq.

  • Pentru YAML, folosiți shyaml.

  • Pentru Excel sau CSV files, csvkit oferă in2csv, csvcut, csvjoin, csvgrep, etc.

  • Pentru Amazon S3, s3cmd este ușor de folosit și s4cmd este mai rapid. aws de la Amazon și varianta îmbunătățită saws sunt esențiale pentru alte task-uri legate de AWS.

  • Învățați sort și uniq, inclusiv opțiunile -u și -d pentru uniq – mai multe exemple în secțiunea de comenzi de o linie, mai jos. Vedeți și comm.

  • Aflați despre cut, paste, și join pentru a manipula fișiere text. Mulți oameni folosesc cut dar uită de join.

  • Informați-vă despre wc pentru a număra liniile (-l), caracterele (-m), cuvintele (-w) și octeții (-c) dintr-un fișier.

  • Folosți tee pentru a copia de la intrarea standard (stdin) într-un fișier și la ieșirea standard (stdout) simultan, ca în ls -al | tee file.txt.

  • Pentru operații mai complexe, inclusiv grupare, inversare de câmpuri și statistică, considerați folosirea datamash.

  • Țineți minte că localizarea (locale) influențează foarte multe comenzi în moduri subtile, inclusiv sortare sau performanță. Majoritatea instalărilor Linux setează LANG și alte variabile de localizare la o setare precum US English. Sortarea se va schimba dacă schimbați localizare. De asemenea, rutinele de internaționalizare (i18n) pot face comenzile să se execute mult, mult mai încet. În unele situații (precum operațiile pe mulțimi de mai jos), puteți ignora rutinele încete de la i18n și folosi sortarea bazată pe octeți, folosind export LC_ALL=C.

  • Puteți seta localizarea specifică unei comenzi prin prefixarea acesteia cu variabila de mediu corespunzătoare, ca în TZ=Pacific/Fiji date.

  • Pentru procesare de bază a textelor, folosiți awk și sed. De exemplu, pentru a aduna suma numerelor din coloana a treia a unui fișier awk '{ x += $3 } END { print x }' este de 3 ori mai rapid și mai scurt decât codul echivalent în Python.

  • Pentru a înlocui toate aparițiile unui șir, în cel puțin un fișier:

      perl -pi.bak -e 's/old-string/new-string/g' my-files-*.txt
  • Pentru a redenumi fișiere multiple și/sau căuta în fișiere încercați repren. (În unele cazuri, comanda rename permite redenumiri multiple, dar țineți cont că funcționalitatea ei nu este aceeași în toate distribuțiile Linux)

      # Full rename of filenames, directories, and contents foo -> bar:
      repren --full --preserve-case --from foo --to bar .
      # Recover backup files whatever.bak -> whatever:
      repren --renames --from '(.*)\.bak' --to '\1' *.bak
      # Same as above, using rename, if available:
      rename 's/\.bak$//' *.bak
  • După cum zice și pagina de manual, rsync este un utilitar foarte rapid, eficient și versatil de a copia fișiere. Este cunoscut pentru sincronizarea între calculatoare dar poate fi folosit și local. Dacă setările de securitate permit, folosirea rsync în loc de scp permite continuarea unui transfer eșuat fără a-l reporni. Este și una dintre cele mai rapide metode de a șterge un număr masiv de fișiere:

    mkdir empty && rsync -r --delete empty/ some-dir && rmdir some-dir
  • Folosiți shuf pentru a permuta sau selecta linii aleatoare dintr-un fișier.

  • Învățați opțiunile lui sort. Pentru numere folosiți -n, sau -h pentru numere în format human-readable (de exemplu numere produse de du -h). Învățați cum funcționează cheile de sortare (-t și -k). În special, țineți cont că trebuie să scrieți -k1,1 pentru a sorta doar prima coloană, -k1 înseamnă sortare după toată linia. Sortarea stabilă (sort -s) poate fi utilă. De exemplu, pentru a sorta după câmpul 2 și apoi după 1: sort -k1,1 | sort -s -k2,2.

  • Dacă sunteți nevoiți să scrieți un caracter tab în terminal (de exemplu pentru argumentul -t al sort) apăsați ctrl-v [Tab] sau scrieți $'\t' (ultima versiune e mai bună pentru că permite și copy/paste).

  • Utilitarele standard pentru patch-uirea codului sunt diff și patch. De asemenea diffstat poate fi folosit pentru sumarizarea unui diff și sdiff pentru un diff side-by-side. Țineți cont că diff -r operează pe directoare întregi. Folosiți diff -r tree1 tree2 | diffstat pentru un sumar al modificărilor. Folosiți vimdiff pentru a compara și edita fișiere.

  • Pentru fișiere binare, folosiți hd, hexdump sau xxd pentru operații simple și bvi sau biew pentru editare binară

  • Tot pentru fișiere binare, strings (plus grep, etc.) permite găsirea bucăților de text.

  • Pentru diff-uri binare (compresie delta), folosiți xdelta3.

  • Pentru a converti codificarea textului, folosiți iconv sau uconv pentru utilizări mai avansate. Ambele suportă același set de Unicode. De exemplu, comanda următoare transformă în minuscule și elimină accentele (prin expandare sau coborâre):

      uconv -f utf-8 -t utf-8 -x '::Any-Lower; ::Any-NFD; [:Nonspacing Mark:] >; ::Any-NFC; ' < input.txt > output.txt
  • Pentru a împărți un text în fragmente, folosiți split (după dimensiune) și csplit (după un șablon).

  • Folosiți dateadd, datediff, strptime etc. din dateutils pentru a manipula expresii legate de timp, dată și oră.

  • Pentru a opera pe fișiere comprimate: zless, zmore, zcat, and zgrep

  • Atributele fișierelor pot fi stabilite cu chattr și oferă o alternativă de nivel scăzut la permisiunile unui fișier. De exemplu, pentru a vă proteja împotriva ștergerii accidentale puteți folosi flag-ul immutable: sudo chattr +i /critical/directory/or/file

  • Folosiți getfacl și setfacl pentru a salva și restaura permisiunile unui fișier. De exemplu:

       getfacl -R /some/path > permissions.txt
       setfacl --restore=permissions.txt

Depanarea sistemului

  • Pentru depanarea problemelor legate de internet/web, curl și curl -I sunt foarte utile, la fel și echivalentele bazate pe wget sau pe modernul httpie.

  • Pentru a vedea starea curentă a CPU-ului sau discului, instrumentele clasice sunt top (mai bine htop), iostat, și iotop. Folosiți iostat -mxz 15 pentru informații de bază despre CPU și detaliate depsre partițiile fiecărui disc, împreună cu sfaturi pentru îmbunătățirea performanței.

  • Pentru detalii legate de conexiunile la rețea, folosiți netstat și ss.

  • O vedere de ansamblu a sistemului poate fi obținută folosind dstat. Pentru detalii, folosiți glances.

  • Pentru a vedea starea curentă a memoriei, folosiți și analizați rezultatele free și vmstat. În particular, țineți cont că valoarea “cached” este memorie reținută de Linux ca un spațiu cache pentru fișiere, deci este efectiv spațiu “liber”.

  • Depanarea sistemului Java este deosebită dar un truc simplu pe anumite JVM-uri (inclusiv Oracle) este că puteți rula kill -3 <pid> și veți obține un stack trace complet și informații despre memoria heap, inclusiv detalii despre garbage collector. Utilitarele jps, jstat, jstack, jmap din JDK pot fi utile. Utilitarele SJK sunt mai avansate.

  • Folosiți mtr ca un traceroute mai bun pentru a identifica problemele de rețea.

  • Pentru a identifica de ce un disc este plin, ncdu salvează timp comparativ cu folosirea comenzilor uzuale precum du -sh *.

  • Pentru a identifica socket-ul sau procesul care consumă cea mai mare bandă din rețea folosiți iftop sau nethogs.

  • Utilitarul ab (vine cu Apache) este util pentru a testa rapid performanța serverului web. Pentru testare mai complexă folosiți siege.

  • Pentru depanarea și mai serioasă a rețelei folosiți wireshark, tshark, sau ngrep.

  • Învățați despre strace și ltrace. Aceste utilitare sunt utile dacă un program eșuează, se blochează sau crapă și nu știți de ce, sau dacă vreți să obțineți detalii generale despre performanță. Evidențiem opțiunea de profiling (-c), și abilitatea de atașare la un proces care rulează (-p).

  • Folosiți ldd pentru a verifica bibliotecile dinamice, etc.

  • Folosiți gdb pentru a vă conecta la un proces care rulează și a obține un stack trace.

  • Folosiți /proc. Este foarte util în depanarea problemelor pe viu. Exemple: /proc/cpuinfo, /proc/meminfo, /proc/cmdline, /proc/xxx/cwd, /proc/xxx/exe, /proc/xxx/fd/, /proc/xxx/smaps (unde xxx este id-ul procesului - PID-ul lui).

  • Pentru a depana ceva ce a fost greșit în trecut, sar poate fi foarte util. Arată statistici istorice despre CPU, memorie, rețea, etc.

  • Pentru analize de detaliu pentru performanța sistemului, folosiți stap (SystemTap), perf, și sysdig.

  • Verificați ce sistem de operare folosiți cu uname sau uname -a (detalii generale despre nucleu) sau lsb_release -a (Linux distro).

  • Folosiți dmesg oricând ceva funcționează total aiurea (probabil din cauza hardware-ului sau a dispozitivelor fizice).

  • Dacă ștergeți un fișier și nu se eliberează cantitatea de spațiu de pe disc la care vă așteptați (conform du), verificați să nu cumva aveți fișierul folosit de un proces: lsof | grep deleted | grep "filename-of-my-big-file"

Comenzi de o linie

Câteva exemple de a construi comenzi complicate din comenzi simple:

  • Este foarte util uneori că puteți trata fișierele ca mulțimi de rânduri și puteți implementa operațiile pe mulțimi – intersecție, reuniune și diferență – folosind sort/uniq. Presupunând că a și b sunt fișiere text fără linii duplicate, următoarele comenzi sunt foarte rapide și procesează fișiere de dimensiuni gigantice (sort nu este limitat de memorie dar este preferabil să folosiți -T dacă /tmp este pe o partiție mică). De asemenea, nu uitați de nota despre LC_ALL (localizare) de mai sus și de opțiunea -u (eliminată mai jos pentru claritate):

      cat a b | sort | uniq > c   # c is a union b
      cat a b | sort | uniq -d > c   # c is a intersect b
      cat a b b | sort | uniq -u > c   # c is set difference a - b
  • Folosiți grep . * pentru a examina rapid conținutul fișierelor din director (fiecare linie este împerecheată cu fișierul din care provine) sau head -100 * (fiecare fișier are un header). Este un sfat util pentru directoare conținând setări precum /sys, /proc, /etc.

  • Suma tuturor numerelor din a 3-a coloană a unui fișier (probabil de 3 ori mai rapid și de 3 ori mai puțin cod decât codul Python echivalent):

      awk '{ x += $3 } END { print x }' myfile
  • Pentru a vedea dimensiunile și data fiecărui fișier dintr-un arbore, metoda următoare este ca un ls -l recursiv dar cu un output mai clar decât ls -lR:

      find . -type f -ls
  • Presupunând că aveți un fișier text, de exemplu un jurnal al unui server web, și o anumită valoare apare pe câteva linii, precum o valoare pentru parametrul acct_id prezent în URL, dacă doriți un sumar pentru fiecare valoare a lui acct_id:

      cat access.log | egrep -o 'acct_id=[0-9]+' | cut -d= -f2 | sort | uniq -c | sort -rn
  • Pentru a monitoriza schimbările folosiți watch. De exemplu, verificați schimbările dintr-un director cu watch -d -n 2 'ls -rtlh | tail' sau setările de rețea în timp ce depanați probleme cu conexiunea wireless: watch -d -n 2 ifconfig.

  • Folosiți această funcție pentru a obține un sfat aleator din acest document (parsează formatul Markdown și extrage un item):

      function taocl() {
        curl -s https://raw.githubusercontent.com/jlevy/the-art-of-command-line/master/README.md |
          pandoc -f markdown -t html |
          xmlstarlet fo --html --dropdtd |
          xmlstarlet sel -t -v "(html/body/ul/li[count(p)>0])[$RANDOM mod last()+1]" |
          xmlstarlet unesc | fmt -80
      }

Obscure dar utile

  • expr: execută operații aritmetice sau logice și expandează expresii regulate

  • m4: procesor simplu de macro-uri

  • yes: afișează un șir de un număr infinit de ori

  • cal: calendar

  • env: execută o comandă (util în scripturi)

  • printenv: afișează variabilele de mediu (util pentru depanare și scripturi)

  • look: idenfică cuvinte în engleză (sau linii de fișier) care încep cu un șir

  • cut, paste and join: manipulează date

  • fmt: formatează paragrafe de text

  • pr: formatează textul în paragrafe și coloane

  • fold: înfășoară liniile unui text

  • column: formatează textul în coloane de lungime fixă, în tabele

  • expand și unexpand: convertește între tab-uri și spații

  • nl: adaugă numere liniilor

  • seq: afișează numere

  • bc: calculator

  • factor: factorizează întregi

  • gpg: criptează și semnează fișiere

  • toe: tabel de informații despre terminal

  • nc: depanare rețea și transfer de date

  • socat: socket relay și forwarder pentru porturi tcp (similar cu netcat)

  • slurm: vizualizează traficul de rețea

  • dd: mută datele între fișiere și device-uri

  • file: identifică tipul unui fișier

  • tree: arată un arbore de directoare și subdirectoare, ca ls dar recursiv

  • stat: informații despre fișier

  • time: execută și cronometrează o comandă

  • timeout: execută o comandă până la expirarea unui timp definit, omorând procesul la finalul timpului alocat

  • lockfile: creează un fișier semafor care nu poate fi șters decât cu rm -f

  • logrotate: rotește, comprimă și trimite jurnalele pe mail

  • watch: execută o comandă în mod repetat, arătând rezultatele și/sau evidențiind diferențele

  • tac: afișează conținutul fișierelor în ordine inversă

  • shuf: selectează linii in mod aleator din fișier

  • comm: compară fișiere sortate, linie cu linie

  • pv: monitorizează progresul datelor într-un pipe

  • hd, hexdump, xxd, biew și bvi: afișează sau editează fișiere binare

  • strings: extrage șiruri din fișiere

  • tr: translatează și manipulează caractere

  • iconv sau uconv: conversie între codificările posibile ale unui text

  • split și csplit: sparge fișiere în componente

  • sponge: citește tot inputul înainte de a-l afișa, util pentru a citi și apoi a scrie în același fișier: grep -v something some-file | sponge some-file

  • units: conversii între unități de măsură (vedeți și /usr/share/units/definitions.units)

  • apg: generateză parole aleatoare

  • xz: compresor de fișiere foarte eficient

  • ldd: informații despre bibliotecile dinamice

  • nm: simboluri din fișierele obiect

  • ab: benchmarking pentru servere web

  • strace: depanare apeluri de sistem

  • mtr: alternativă mai bună pentru traceroute pentru depanarea rețelei

  • cssh: shell vizual, concurent

  • rsync: sincronizează fișiere peste SSH sau local

  • wireshark și tshark: capturează trafic de rețea și depanează rețeaua

  • ngrep: grep pentru rețea

  • host și dig: interogări DNS

  • lsof: informații despre descriptorii de fișiere și sockeți

  • dstat: statistici utile despre sistem

  • glances: statistici utile despre sistem, la nivel înalt

  • iostat: statistici despre folosirea discului

  • mpstat: statistici despre folosirea CPU

  • vmstat: statistici despre folosirea memoriei

  • htop: versiune îmbunătățită a top

  • last: istoria login-urilor

  • w: cine este logged-in

  • id: informații despre utilizatori/grupuri

  • sar: istoria statisticilor despre sistem

  • iftop sau nethogs: utilizarea rețelei de fiecare socket sau proces

  • ss: statistici socket

  • dmesg: erori de sistem sau de pornirea sistemului

  • sysctl: vizualizează și configurează parametrii nucleului Linux

  • hdparm: manipulare/performanță pentru discuri SATA/ATA

  • lsblk: afișează dispozitivele block: discuri și partiții

  • lshw, lscpu, lspci, lsusb, dmidecode: informații hardware, incluzând CPU, BIOs, RAID, plăci grafice, dispozitive, etc.

  • lsmod și modinfo: afișează module de kernel

  • fortune, ddate, și sl: depinde dacă considerați locomotive și citate “utile” (utilitare distractive)

Doar pentru OS X

Aceste sfaturi sunt relevante doar pentru OS X.

  • Managementul pachetelor cu brew (Homebrew) și/sau port (MacPorts). Aceste comenzi pot fi folosite pentru a instala multe din comenzile de mai sus pe un Mac.

  • Copiați outputul unei comenzi către aplicații desktop cu pbcopy și lipiți conținutul de la una cu pbpaste.

  • Pentru a mapa tasta Option în OS X Terminal ca o tastă Alt (pentru comenzile de mai sus precum alt-b, alt-f, etc.), deschideți Preferences -> Profiles -> Keyboard și selectați “Use Option as Meta key” (“Folosește Option ca tastă Meta”).

  • Pentru a deschide un fișier cu o aplicație desktop folosițiopen sau open -a /Applications/Whatever.app.

  • Spotlight: Găsiți fișiere cu mdfind și listați meta-date (de exemplu informații EXIF din fotografii) cu mdls.

  • Țineți minte că OS X este la bază un BSD Unix, și multe comenzi (de exemplu ps, ls, tail, awk, sed) au un număr de variațiuni subtile comparativ cu Linux, un fapt influențat de diferențele între System V-style Unix și utilitarele GNU. Puteți vedea diferențele observând dacă pagina de manual are antetul “BSD General Commands Manual” (“Manual de comenzi generale BSD”). În unele cazuri, versiunile GNU pot fi instalate în paralel (precum gawk și gsed pentru GNU awk și sed). În scrierea de aplicații independente de platformă, evitați aceste comenzi (de exemplu folosiți Python sau perl) sau testați cu atenție.

  • Informații despre versiunea OS X se pot obține cu sw_vers.

Doar pentru Windows

Aceste sfaturi sunt relevante doar pentru Windows.

  • În Windows 10, puteți folosi Bash în Ubuntu în Windows, pentru a obține mediul Bash familiar cu comenzile și utilitățile Unix descrise anterior. Ca bonus, acest lucru permite ca programele Linux să ruleze pe Windows. Pe de altă parte, nu puteți rula programe Windows din prompt-ul Bash.

  • Puteți accesa shell-ul Unix sub Windows prin instalarea Cygwin. Multe din lucrurile descrise aici vor funcționa implicit.

  • Programele Unix adiționale se vor instala cu managerul de pachete al lui Cygwin.

  • Folosiți mintty ca fereastra de comenzi.

  • Accesați clipboard-ul Windows prin intermediul dev/clipboard.

  • Folosiți cygstart pentru a deschide un fișier arbitrar cu aplicația corespunzătoare

  • Accesați registrele Windows cu regtool.

  • Observați că o cale de tip C:\ în Windows devine /cygdrive/c sub Cygwin, și că root-ul Cygwin, /, apare ca C:\cygwin pe Windows. Convertiți între căile Cygwin și Windows cu cygpath. Acest lucru este util în scripturile care apelează programe Windows.

  • Puteți executa majoritatea task-urilor de administrare a sistemului Windows din linia de comandă prin învățarea și folosirea wmic.

  • O altă opțiune de a obține un sistem similar Unix sub Windows este Cash. Țineți cont că doar câte utilitare Unix sunt în prezent disponibile în acest mediu.

  • O altă opțiune alternativă este să obțineți instrumentele de dezvoltare GNU (precum GCC) cu MinGW și pachetul MSYS. Astfel veți obtine utilitare precum bash, gawk, make și grep. MSYS nu are toate beneficiile Cygwin dar este util în particular pentru a crea versiuni de Windows pentru instrumentele Unix.

Mai multe resurse

  • awesome-shell: O listă detaliată a instrumentelor și resurselor pentru shell.
  • awesome-osx-command-line: Un ghid mai detaliat pentru folosirea liniei de comandă sub OS X
  • Strict mode pentru a scrie scripturi mai bune..
  • shellcheck: Un utilitar pentru analiza statică a scripturilor. În esență, lint pentru bash/sh/zsh.
  • Filenames and Pathnames in Shell: Detalii complete despre situația tristă în folosirea căilor către fișiere corect în scripturi independente de platformă
  • Data Science at the Command Line: Mai multe comenzi și utilitare disponibile pentru analiza datelor, după cartea cu același nume.

Licență

Creative Commons License

Această muncă este licențiată sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 4.0 International License.